Goobix: Fotbal: Romania: Echipe: Sportul Studențesc         Acest club sportiv al studenților bucureșteni este unul din cluburile cu cea mai îndelungată istorie. În februarie 1916 a luat ființă, din inițiativa unui grup de studenți și profesori din capitală "Sporting Club Universitar București" cu două sedii: fotbal și tenis. Primul președinte al grupării nou înființate a fost reputatul matematician Traian Lalescu. Unul din oamenii care au ajutat la fondarea acestei echipe a fost Octav Luchide, secretar general al federației de fotbal din România (între 1930-1942), organizatorul sistemului divizionar ca formulă de desfășurare a campionatului național de fotbal.       Pe perioada primului război mondial clubul nu ființează efectiv; din anul 1919 însă și până în 1934, clubul, ale cărui culori erau albul și negru, activează în campionatul orășenesc București, deci în categoria "Onoare". Din 1934 Sportul va lua parte la întrecerile seriei I a eșalonului secund, unde va ocupa poziții fruntașe: V (1934-'35 și 1935-'36) și I (1936-'37). Ediția de campionat 1937-'38 a fost așadar prima în care clubul bucureștean a activat în cel mai înalt eșalon al fotbalului românesc, unde are comportări meritorii: locul V (1937-'38), IX (1938-'39), III (1939-'40) și VI (1940-'41, ultima ediție de campionat înainte de cea de-a doua conflagrație mondială). În perioada interbelică Sportul Studențesc a avut performante notabile și în cea de-a doua competiție a țării, Cupa României, calificându-se de două ori chiar în ultimul act al întrecerii: 1938-'39 este înfrântă cu 2-0 de Rapid București și 1942-'43 când pierde "la scor", 0-4, disputa cu C.F.R. Drobeta Turnu Severin.       După război echipa se confruntă cu mari dificultăți financiare și de aceea începe să se destrame. În 1945 adoptă numele de Sparta, titulatură sub care activează în divizia B în sezonul 1946-'47, când ocupă locul XVII. În 1947 clubul se desființează, încheindu-se astfel prima etapă din viața clubului. În 1948 însă, câțiva studenți inimoși printre care viitorul reputat antrenor Gheorghe Ola, pun bazele C.U.B. (Centrul Universitar București), care nu reușește să promoveze în campionatul divizionar. În urma eforturilor depuse, dar și a fuziunii cu echipa Institutului Agronomic, C.U.B., devenită Știința, se reușește în cele din urmă (1954) trecerea pragului diviziei B. Patru ani mai târziu survine și prima retrogradare în cel de-al treilea eșalon valoric, divizia C, unde Știința stă doar un an. De data aceasta studenții bucureșteni vor poposi în "B" mai puțin de 13 sezoane (până în 1971-1972).       După atât timp "petrecut" în diviziile inferioare, echipa (din 1967 Politehnica iar din 1969 Sportul Studențesc) vizează promovarea în primul eșalon, performanță reușită în 1971-'72 sub îndrumarea antrenorilor Ion Motroc și M. Maksai. Din lotul cu care s-a realizat promovarea amintim doar câteva nume cunoscute: Mircea Rădulescu (fost selecționer al echipei naționale), Jamaischi, Mircea Sandu (actualul președinte al F.R.F.), Viorel Kraus (component al echipei de aur a Rapidului bucureștean, cu care a cucerit un titlu de campion), Firițeanu, Vactus Florea. Debutul a fost, cum era de așteptat, greu, însă încetul cu încetul Sportul s-a impus între formațiile de top ale fotbalului de la noi (a ocupat în sezoanele 1974-'75, 1975-'76, 1977-'78 locul IV) reușind, pe lângă clasările în primile zece echipe ale țării, și calificarea, în sezonul 1978-'79, în finala Cupei României (0-3 cu Steaua București).       Deceniul 1980-89 a reprezentat perioada cea mai fastă a clubului. În primul rând pentru că au fost atinse performanțe extraordinare (locul III în 1982-'83 și locul II în ediția 1985-'86), dar mai ales pentru că acum tricoul "alb-negru" este îmbrăcat de vedete ca Marcel Coraș (ce avea să fie mai târziu antrenor la U.T. Arad) sau Gheorghe Hagi... Da, este vorba de acel Hagi pe care îl cunoaște întreaga lume. El a activat la clubul din "Regie" până în 1986 când a fost "împrumutat" de Steaua București, care urma să desfășoare finala Cupei Campionilor Europeni. De atunci Hagi nu a mai activat decât la Steaua - până în 1990. Faima clubului bucureștean a scăzut după Revoluția din 1989. Cu pași mici Sportul Studențesc s-a îndreptat spre iminenta retrogradare (la finele sezonului 1997-'98), reușind de atunci reveniri ocazionale în primul eșalon.       Nu putem încheia despre această echipă fără a aminti că a participat de trei ori în Cupa U.E.F.A., fără performanțe notabile, poate doar eliminarea grecilor de la Olympiakos Pireu în turul I a ediției 1976-'77 (3-0 la București, 1-2 la Pireu), dar nici fără a aminti câteva nume de jucători care au activat în cadrul clubului în ultimul deceniu: Răzvan Lucescu - portar, Petre Marin și Gabi Vochin - fundasi, Ionel Șerban și Bogdan Andone - mijlocasi, Marius Sumudica...