Dacă Lisp e aşa extraordinar

Mai 2003, Paul Graham
Romanian translation
(originally - If Lisp is So Great)

Dacă Lisp este aşa extraordinar, de ce nu e folosit de către mai mulţi oameni? Această întrebare mi-a fost pusă de un student din public la o prezentare recentă. Nu pentru prima dată.

În limbaje, ca în multe alte lucruri, nu există o corelaţie mare între popularitate şi calitate. De ce John Grisham (King of Torts locul 44 în vânzări) se vinde mai bine ca Jane Austen (Pride and Prejudice locul 6191 în vânzări)? Oare chiar Grisham însuşi ar insista că ar fi datorită faptului că e un scriitor mai bun?

Iată prima propoziţie din Pride and Prejudice:

Este un adevăr universal acceptat, că un om singur în posesia unei averi bunicele trebuie să fie în căutare de o soţie.

"Este un adevăr universal acceptat?" Cuvinte lungi pentru prima propoziţie dintr-o poveste de dragoste.

La fel ca Jane Austen, Lisp pare dificil. Sintaxa sa, sau lipsa sintaxei, îl face să pară complet diferit faţă de limbajele cu care majoritatea oamenilor sunt obişnuiţi. Înainte să învăţ Lisp, îmi era frică de el de asemenea. Am întâlnit recent un caiet din 1983 în care scriam:

Presupun că ar trebui să învăţ Lisp, dar pare aşa de străin.

Din fericire, aveam 19 ani pe atunci şi nu eram prea rezistent în a învăţa lucruri noi. Eram aşa de ignorant încât a învăţa aproape orice însemna a învăţa lucruri noi.

Oamenii speriaţi de Lisp inventează alte motive pentru a nu-l folosi. Scuza standard, atunci când C era limbajul standard, era că Lisp e încet. Acum când dialecte de Lisp sunt printre limbajele rapide, scuza a dispărut. Acum scuza standard este circulară: faptul că alte limbaje sunt mai populare.

(Atenţie la asemenea raţionament. Te duce la Windows.)

Popularitatea se perpetuă mereu singură, dar acest lucru este mai ales adevărat în domeniul limbajelor de programare. Mai multe librării sunt scrise pentru limbajele populare, ceea ce le face şi mai populare. Programele trebuie deseori să interacţioneze cu programele existente, şi acest lucru este mai uşor dacă sunt scrise în acelaşi limbaj, deci limbajele se răspândesc de la program la program ca un virus. Iar managerii preferă limbajele populare, deoarece le dau mai multă libertate asupra programatorilor, care pot fi înlocuiţi mai uşor.

Într-adevăr, daca limbajele de programare ar fi toate mai mult sau mai puţin echivalente, ar fi mică justificarea folosirii altcuiva decât a celui mai popular. Dar nu sunt nici măcar pe departe echivalente. Şi de aceea limbajele mai puţin populare, precum scrierile lui Jane Austen, continuă să supravieţuiască. Când aproape toată lumea citeşte ultima nuvelă a lui John Grisham, mereu vor exista câţiva oameni care să citească Jane Austen în schimb.