A scrie, pe scurt

Martie 2005, Paul Graham
Romanian translation
(originally - Writing Briefly)

(Mulţi oameni întreabă sfaturi în legătură cu scrisul. Cât de important este să scriem bine, şi cum poate cineva să scrie mai bine? În procesul de a răspunde cuiva, am scris accidental un mic eseu pe această temă. De obicei petrec săptămâni asupra unui eseu. Acesta a luat 67 de minute -- 23 de scris, şi 44 de rescris. Dar, ca un experiment, îl voi publica online. Cel puţin este extrem de dens.)

Cred că este mult mai important să scriem bine decât majoritatea oamenilor realizează. Scrisul nu doar comunică idei; el le generează. Dacă scrii rău şi nu îţi place să o faci, vei rata majoritatea ideilor pe care scrisul le-ar fi putut genera.

Cât despre cum să scriem bine, iată versiunea pe scurt: Scrie o versiune 1 proastă cât mai rapid posibil; rescrie-o iar şi iar, taie orice lucru inutil; scrie într-un ton conversaţional; dezvoltă un simţ pentru scrisul prost, pentru a-l putea observa şi fixa în scrisul tău; imită scriitorii preferaţi; dacă nu poţi începe, spune cuiva despre ce doreşti să scrii, apoi scrie ce ai spus; aşteaptă 80% din ideile unui eseu să vină dupa ce a fost început, şi 50% din cele cu care ai pornit la drum să fie greşite; fii suficient de încrezător pentru a tăia; pune prietenii de încredere să citească eseul şi să spună care părţi sunt confuze sau prea stufoase; nu realiza (întotdeauna) un sumar detaliat; rumegă ideile câteva zile înainte de a începe să scrii; cară un laptop sau o foaie de hârtie cu tine; începe să scrii când te gândeşti la prima propoziţie; dacă un deadline te forţează să te apuci mai devreme de asta, spune cea mai importantă propoziţie prima; scrie despre lucruri care îţi plac; nu încerca să suni impresionant; nu ezita să schimbi subiectul din mers; utilizează subsolul pentru a include digresiuni; utilizează punct şi virgula pentru a suda propoziţii împreună; citeşte eseurile cu voce tare pentru a vedea (a) unde te împotmoleşti asupra frazelor ciudate şi (b) care părţi sunt plictisitoare (cele pe care te temi să le citeşti); încearcă să spui cititorului ceva nou şi util; munceşte în cuante mari de timp; când reîncepi, începe prin a reciti ce ai până acum; când termini, lasă-ţi ceva uşor cu care să începi; acumulează note pentru subiecte pe care plănuieşti să le acoperi la sfârşit; nu te simţi obligat să acoperi vreunul din ele; scrie pentru un cititor care nu citeşte eseul la fel de atent ca şi tine, la fel cum cântecele pop sunt făcute să sune ok la radiourile de proastă calitate din maşină; dacă ai spus ceva greşit, fixează-l imediat; întreabă prietenii care propoziţii le vei regreta cel mai mult; revizuie şi calmează propoziţiile dure; publică materiale online, deoarece o audienţă te face să scrii mai mult, şi astfel se generează mai multe idei; printează ciorne în loc să te uiţi la ele pe ecran; foloseşte cuvinte simple; învaţă să distingi surprizele de digresiuni; învaţă să recunoşti apropierea sfârşitului, şi când unul apare, înşfacă-l.