Clubul de fotbal din țara noastră cu cel mai bogat palmares, atât în competițiile interne cât și în cele externe, este F.C. Steaua București.
      La 7 iunie 1947 a luat ființă primul club sportiv militar din România. Bucurându-se de sprijinul Ministerului Apărării Naționale, echipa militară, a cărei primă denumire a fost A.S.A. (Asociația Sportivă Armata) București, a evoluat încă din primul ei an competițional (1947-1948) în primul eșalon valoric. Clasată pe locul XIV la finele sezonului, "teamul bucureștean" a rămas în divizia A după ce, în prealabil, disputase un "dificil" meci de baraj. În următoarea ediție de campionat (1948-1949), evoluând cu o nouă titulatură (C.S.C.A. - Clubul Sportiv Central al Armatei) și având în lot pe Savu, Apolzan sau Serfozo, echipa câștigă primul trofeu din istorie: Cupa României (după ce în finală bucureștenii învinseseră cu scorul de 2-1 pe Știința Cluj).
      În ediția de campionat 1950 C.C.A. (Casa Centrală a Armatei) - denumire adoptată la începutul anului - se clasează pe locul V în campionat, cucerind încă o Cupă a României (3-1 împotriva campioanei Flamura Roșie U.T. Arad). Acest nou succes a fost posibil cu ajutorul reputatului antrenor Francisc Ronnay și a lotului din care s-au remarcat Apolzan, Zăvoda și Serfozo.
      Urmează apoi perioada 1951-1961 supranumită "decada de aur", când C.C.A.-ul cucerește nu mai puțin de nouă trofee: șase titluri de campioană a României (1951, '52, '53, '56, '60, '61) și trei Cupe ale României (1951: 3-1 în finala cu Flacăra Mediaș, 1952: 2-0 în ultimul act împotriva Flacăra Ploiești; 1955: 6-3 contra Progresului Oradea). Se poate observa ca "militarii" au realizat de două ori în această perioadă glorioasă eventul campionat - cupa. În afară de aceste reușite trebuie menționat că C.C.A. București a mai ocupat de două ori locul secund, în campionatele 1954 și 1957-1958, o dată locul III (1958-'59) și locul IV (1955). Echipa de aur a C.C.A.-ului a fost condusă de antrenori valoroși cum ar fi Francisc Ronnay, Ștefan Dobay (fost jucător al Ripensiei Timișoara, cu care a cucerit 4 titluri de campioană, golgheter al diviziei A de patru ori, selecționat de 41 de ori în "naționala" de fotbal a țării noastre) sau Virgil Economu (fost selecționar al echipei naționale, ex-președinte al F.R.F.). Dintre jucători îi menționam pe Voinescu (portar), V. Zavoda, Apolzan (fundași), Emerich Jenei, Petschovschi (mijlocași) și Staicu (atacant).
      În decembrie 1961, C.C.A. devine Steaua, denumire sub care activează și în prezent. Următorii 15 ani sunt mai puțin productivi decât precedenții, datorită iminentului schimb de generații. Totuși, între 1961 și 1975 vor fi cucerite alte 7 trofee naționale: 6 Cupe (1962: 5-1 cu Rapid; 1966: 4-0 contra U.T. Arad; 1967: 6-0 împotriva Foresta Fălticeni; 1969: 2-1 contra concitadinei Dinamo; 1970: 2-1 cu Dinamo București și 1971: 3-2 împotriva aceleiași Dinamo București) și un titlu de campioană în sezonul 1967-1968, când steliștii au fost îndrumați de viitorul antrenor al echipei olandeze Ajax Amsterdam, Ștefan Covaci. Tot acum Steaua București ocupă locurile: IX (1961-'62), II (1962-'63), III (1963-'64, 1964-'65), XII (1965-'66), V (1966-'67), IV (1968-'69), III (1969-'70, 1970-'71), IX (1971-'72), VI (1972-'73, 1973-'74), V (1974-'75), și pierde o finală a Cupei României (3-5 în fața "alb-roșilor" de la Dinamo).
      După această perioadă în care, dupa cum s-a observat, Steaua a obținut victorii, îndeosebi în cadrul celei de-a doua competiții interne, a urmat o etapă marcată de un vizibil regres al "militarilor" (1976-1984). Sunt câștigate doar două campionate (1975-1976 și 1977-1978) și sunt încheiate victorios încă 2 finale ale Cupei României (1-0 împotriva CSU Galați în sezonul 1975-'76 și 3-0 contra Sportul Studențesc în finala ediției 1978-'79). Această perioadă a avut, însă, și părțile ei bune, întrucât acum se remarcă în cadrul echipei jucătorii Moraru, Sames, Iordănescu sau Zamfir, a căror valoare - căpătată de-a lungul timpului - nu poate fi contestată.
      Perioada de timp care a urmat (1985-1998) a fost dominată, cu excepția intervalului 1990-1992, de "roș-albastrii" din Bulevardul Ghencea, care au cucerit pe plan intern 11 titluri (1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998) și alte trofee de Cupa României.
      După cum ați văzut, palmaresul clubului militar în competițiile interne este unul extrem de bogat. Pe măsura acestuia este cel internațional, echipa Steaua având cele mai multe prezențe în competițiile europene, intercluburi (Cupa Campionilor Europeni și Liga Campionilor, Cupa Cupelor și Cupa U.E.F.A.).
      Cea mai mare performanță internațională a Stelei este, de fapt, cea mai valoroasa reușită a fotbalului românesc. Este vorba despre cucerirea Cupei Campionilor Europeni în urma finalei desfășurată pe data de 7 mai 1986 pe stadionul "Sanchez Pizhuan" din Sevilla, în fața C.F. Barcelona, câștigată de "roși-albastrii" cu scorul de 2-0, la loviturile de departajare. Eroul acelei memorabile dispute a fost Helmuth Duckadam, portarul român care a apărat toate cele patru lovituri de la 11 metri.
      După această reușită Steaua s-a mai calificat într-o finală a C.C.E., în ediția 1988-1989, dar a fost învinsă de A.C. Milan - care îi avea printre echipieri pe Marco van Basten și R. Gullit - cu scorul de 4-0.
      După revoluție mulți jucători au plecat peste hotare (Dan Petrescu, Hagi, Lăcătuș, Belint...) diminuând astfel șansele "militarilor" de a se impune în competițiile interne. Din 1993 însă a urmat seria celor 6 campionate câștigate consecutiv - egalându-se recordul realizat anterior de Chinezul Timișoara ce data din anii 1922-1927. Steaua nu a avut practic nici un rival. Atunci s-au remarcat frații Adrian și Sabin Ilie, Gabriel Popescu, Prodan, care, atrași de mirajul Occidentului, au părăsit și ei țara ajungând la echipe importante de peste hotare.
      Sezoanele 1998-1999 și 1999-2000 au fost dezastruoase (deși în primul Steaua a obținut o clasare pe podium) în comparație cu cele dinainte. Cauza a reprezentat-o plecarea jucătorilor valoroși și nevoia de primenire a lotului. Totuși echipa continuă să evolueze constant în prima ligă, bucurându-se pe larg în sezoanele trecute de stabilitatea financiară asigurată de patronul Gigi Becali.